Opinii (645)

Da, știu, întrebarea sună cinic. Mă doare să pun această întrebare. Însă nu am ce face. În ultimii cinci ani au fost prea multe cazuri de malpraxis la Spitalul Județean Argeș, iar vinovații au plătit prea ieftin. Fie spitalul - și nu doctorul vinovat - a plătit daunele cerute în instanță de familiile victimelor, adică bani publici, fie medicul responsabil s-a ales cu o reducere microscopică a salariului. Și cam asta e tot. Colegiul Medicilor Argeș e super blând când e vorba de sancționarea vinovaților pentru cazurile de malpraxis. Și, ca să continui într-o notă de cinism, blândețea Colegiului Medicilor Argeș e „justificată”: păi cum naiba să își sancționeze tocmai colegii de breaslă? O mână spală pe alta, nu? Până când va mai spăla o mână pe alta în sistemul de sănătate din Argeș? Pentru că deja sunt mult prea multe mâini spălate, prea mulți doctori „spălați” bine. Sunt din păcate tot mai mulți doctori în Argeș cu halate imaculate, dar cu conștiințe prea pătate. Și, revenind la malpraxisuri, nimeni nu are curajul să ia taurul de coarne, să ia măsuri radicale. Asta și pentru că sunt prea multe prietenii și nepotisme la Spitalul Județean Argeș. E un lanț al slăbiciunilor, al relațiilor și intereselor ce nu se lasă rupt de nimeni. De ce? Pentru că are balta pește. Are sistemul de sănătate enorm de mulți bani de cheltuit. Și, ca să divaghez un pic de la malpraxis - deși la urma-urmei e o interdependență între toate problemele din spitale - cei mai mulți dintre banii pentru sănătate nu se duc pentru modernizarea spitalelor sau în beneficiul pacienților, ci în anumite buzunare alese. Inclusiv la medicii care fac sute de miliarde din studiile clinice pe pacienți. Da, pacienții, materia primă a sistemului de sănătate. Da, pacienții, cei care ar trebui să fie prima și nu ultima grijă a multor medici, inclusiv din Argeș.
Nu am auzit în ultimii ani de niciun medic din Argeș care să fi făcut pușcărie pentru malpraxis. Dacă s-ar fi întâmplat una ca asta în America, doctorul vinovat ar fi intrat la închisoare sau ar fi plătit daune de milioane de dolari, cum s-a întâmplat în destule cazuri. La noi, inclusiv la Spitalul Județean Argeș-un spital îți dă o stare foarte neplăcută numai când vezi cât de mizerabil arată - malpraxisul e ceva banal, care se sancționează doar pe hârtie în prea multe cazuri.
Și, apropo de malpraxisuri și probleme ale sistemului de sănătate din Argeș, peste doar două luni se vor împlini doi ani de când mai mulți bebeluși au murit din cauze necunoscute. Iar vinovații nu au plătit nici până acum. Până când, domnule ministru Florian Bodog? Până când, oficiali nepăsători din Ministerul Sănătății?

 

Aflu că deputata Simona Bucura Oprescu a rupt gardul ambiguității care îi devenise brand în ultima vreme și s-a decis să se afișeze moț la DNA, alături de susținătorii lui Liviu Dragnea și a gherilei acestuia împotriva Statului Paralel. Nu comentez opțiunea fiindcă e dreptul fiecăruia să se așeze în ce barcă dorește. Oricum, parcă e mai cinstit să-ți așezi posteriorul de o parte sau de alta a baricadei decât să șezi cu el în două luntrii, cum zice țăranul, sorbind lăptic la „n” capete. Hilar e că Simona a scos decolteul de revoluționară la înaintare, spre a-l apăra cu pieptul (aproape) dezgolit pe Daddy de Statul Paralel, deși e doctorand al aceluiași Stat Paralel, definit ca atare de ideologul PSD cu calota rasă, Codrin Ștefănescu. Să mai înțeleagă cineva, ceva. Pe de o parte te școlești cu Statul Paralel și îți place al naibii din moment ce faci ocheade de Mata Hari cunoscuților, de parcă ai sta la masă cu crema intelligence-ului românesc. Pe de alta, îți iei bilet în față la vodevilul în care Liviu Dragnea e „crucificat” de Statul Paralel, unde lectori sunt chiar profesorii tăi. E de noaptea minții, nu altceva, deși numai de minte nu e vorba în exemplul de față. În fapt și în drept, după cum s-ar exprima chiar unii dintre profesorii Statului Paralel cu care luptă acum Mița Baston a PSD Argeș, e vorba doar de interes. De pur interes. Și încă de unul disperat din moment ce Simonica a lăsat la o parte orice urmă de subtilitate. Și nu că ar fi avut vreodată așa ceva, fiindcă asta se vede de la o poștă, de la paradigma de lemn în care își articulează zicerile publice pe la zilele de comune și până la modul excesiv în care se rujează. „Își dă cu ruj pe dinți”, ca să cităm din fashionista Lavinia Năstase. În fine, deputata Mata Hari de Argeș vrea neapărat să reintre în grațiile lui Liviu Dragnea după ce acesta a fost la un pas s-o scuipe, ca pe o măsea stricată, în 2016, de pe lista parlamentară. Pentru că s-a dus cu un reprezentant al Statului Paralel la primarul de sector care i-a luat locul lui Vanghelie. Însă asta e o poveste pentru cunoscători, ca să ne exprimăm în limbajul criptat al celor de la UM Fantome... închipuite. Acum, ca să recupereze terenul pierdut și să-i arate lui Dragnea ce mare caracter are ea și cum luptă alături de el împotriva Statului Paralel, Simonica s-a răsucit la 180 de grade. Așa se explică pirueta și prezența ei, alături de deputatul Cătălin Rădulescu (altfel un adversar consecvent al Statului Paralel) în fața DNA. Lucrurile sunt simple, la fel de simple ca Sfântul Interes căruia i se închină doamna deputat. Simona vrea să recupereze cu orice preț, dar cu orice preț, deficitul de încredere în relația cu Liviu Dragnea și să-și securizeze o viitoare funcție în PSD. Pentru ea sau pentru familia ei. Funcția bate gradul în PSD și pentru asta Simona e dispusă să declare război chiar și Statului Paralel. Ce se face însă Simonica, dacă pierde Dragnea războiul? Că rămâne și cu onoarea nereperată, și cu Statul Paralel certată...

În liceele din Pitești se consumă droguri într-o veselie. Ce frază banală, nu-i așa? Toți liceeni știu asta. Și cu siguranță că și autoritățile. Dar cu toate astea toată lumea evită să ia măsuri radicale, problema se ascunde sub preșurile de la intrările din licee și din instituțiile publice. Psihologii nu prea se bagă, diferitele organizații antidrog iau bani frumoși de la stat și de la Uniunea Europeană și îi cheltuie pe tot soiul de pliante, afișe, statistici și simpozioane inutile. Cazul lui Mihnea Untaru este singurul care se vede în ultimii ani. Adolescentul a fost închis, i s-a dat o condamnare cam mare în opinia unora. Dar asta nu rezolvă problema. Mihnea Untaru nu acționa singur. Iar cei care erau în rețeaua lui sunt și acum liberi. Sau poate că mă înșel și cei de la Crimă Organizată au deja un dosar în instrumentare. În orice caz, realitatea e că lipsesc măsurile radicale și normale într-o problemă gravă a Piteștiului. O problemă ce e cunoscută de aproape două decenii. Pe vremuri, una dintre primele propoziții pe care le învățau elevii era faimoasa „Ana are mere”. Acum, Ana (puteți înlocui numele propriu cu sintagma „eleva” sau „elevul”) nu mai are mere. Ana se droghează. Ana are halucinații. Ana bagă marijuana sau cannabis în ea până devine dependentă sau cade lată, iar autoritățile din Argeș sunt în sevraj. În sevrajul cauzat de un „drog” numit „putere”. Autorităților din județ le pasă mai mult să le fie cald și bine decât să aibă reacții și atitudine. Autoritățile din Argeș, de la parlamentari, Poliție, Crimă Organizată și Inspectorat Școlar și până la așa-zisele organizații antidrog și directorii de licee, sunt mai interesate de imagini aparente decât de realități dureroase, decât de copiii care o iau razna din cauza drogurilor. Nu am auzit în ultimii ani de nicio rețea ce face trafic de droguri în liceele din Pitești să fie destructurată. Nu am văzut în ultimii ani o campanie ca la carte a Inspectoratului Școlar Argeș legată de consumul de droguri din licee. De fapt nu am văzut nicio campanie în acest sens. De la nicio autoritate. Iar prin campanie nu mă refer la un teanc de afișe penibile și un discurs sforăitor. Mă refer la campanii cu exemple de tineri care s-au drogat și s-au reabilitat.
Ultima modă la majoratele liceenilor din Pitești este să tragă droguri pe nas. Iar detaliul ăsta apare inclusiv în rechizitoriul din dosarul lui Mihnea Untaru.
M-aș bucura ca în loc de statistici privind consumatorii de droguri să văd rezultate. Să văd psihologi implicați în consilierea tinerilor, să văd kilograme de droguri confiscate, să văd narcomani reabilitați ca la carte. Să văd că autoritățile construiesc un centru de dezintoxicare în Argeș. M-aș bucura să văd mai puțini liceeni drogați și mai mulți oficiali implicați.

Joi, 16 Noiembrie 2017 14:12

Dacia dă „unfriend” PSD-ului...

Scris de

Eu, unul, m-am săturat de castingurile inutile cu miniștri și alte forme fără fond de la București, aduși periodic și absolut degeaba în județ de mai marii PSD Argeș. Nu e decât un ieftin joc de glezne care, în loc să genereze imagine pentru social democrați, scoate și mai mult în evidență un complex acut de ineficiență al acestora. Pe principiul „Hai să generăm evenimente din categoria praf în ochi”, ca să nu ne simtă argeșenii că nu mai contăm nici cât o ceapă degerată în centrele de comandă de la București. Cei de la Dacia s-au cam prins că uzina a început să fie trecută pe post de plantă decorativă, de ficus ornamental care dă bine în peisaj, pe agenda oricărui premier, ministru sau președinte de Cameră tractat în Argeș de către pesediști, cu destinația Mioveni. Muncitorii au ieșit în stradă și fiindcă locul lor de muncă a devenit un fel de studiourile Buftea pentru Liviu Dragnea, premierul Tudose și alte trompete aduse de la București, iar ei nu mai vor să joace rol de figuranți într-un film ce le întoarce stomacurile pe dos. Și e doar o chestiune de timp până ce le va întoarce și buzunarele pe dos. Nici administrației franceze de la Mioveni nu-i convine că guvernul o duce că zăhărelul în chestiunea autostrăzii Pitești-Sibiu, însă ține capul la cutie. Și o face, fie dintr-un oportunism ce a devenit deja proverbial, fie că îi convine să se lase manipulată de (contra)sfaturile secretarului general al uzinei Gabriel Sicoe, care-i susură la ureche franțuzului: „Hai, șefu, să-l primim și pe ăsta că își plătește singur benzina de la București până la Mioveni, prin urmare nu e nici un cost în plus pentru uzină”. Ba este, și încă unul foarte mare, după cum s-a văzut recent! De credibilitate, și nu numai. Un lucru e cert. La Dacia se cam schimbă o generație de salariați, prin urmare și compoziția socială și mentalitatea lor se modifică. Au alte pretenții, sunt mult mai aerisiți și greu de manipulat fiindcă și cultura organizațională în care evoluează și-a pus amprenta asupra lor. Iar PSD Argeș riscă să rămână defazat și să piardă mare parte din voturile tradiționale de la Dacia, dacă rămâne încremenit în aceleași clișee burebistice de abordare a situației. Mai bine nu mai aduc PSD-iștii argeșeni niciun șef de la București la Dacia, măcar nu își mai aduce aminte muncitorul de pe platformă de câte ori au fost liderii lor până acum la Mioveni și autostrada tot pe planșetă a rămas. E chestie de logică elementară, nu de altceva. Că la muncitorii de la Dacia nu merge cu gutui de genul „Șoroș e de vină! Din cauza lui nu putem să demarăm lucrările la autostrada Pitești-Sibiu”.  Muncitorimea de la Dacia se schimbă. Va reuşi PSD Argeş să ţină pasul cu ea?

 

P.S. Având în vedere controlul ARACIS care se va derula în perioada 15-17 noiembrie la Universitatea Pitești, redacția Jurnal de Argeș stopează pentru o săptămână dezvăluirile liderului de sindicat Mircea Bărbuceanu despre furăciunile grupului format din fostul rector Gheorghe Barbu și lectorul universitar Gheorghe Axinte.
Redacţia Jurnal de Argeş

Mă doare Piteștiul. Mă doare când scriu cuvintele astea despre orașul meu. Dar nu am ce face. Nu pot să stau deoparte când văd că Piteștiul a ajuns un oraș second-hand în care fiecare face ce vrea. Un oraș plin de tarabe de prost gust, de magazine second-hand, de săli de jocuri de noroc, agenții de pariuri și covrigării. Spre exemplificare, dați într-o zi în care aveți timp o tură pe Bulevardul I.C. Brătianu și numărați sălile de jocuri de noroc și magazinele second-hand. Sunt cel puțin 15-20 pe o distanță de mai puțin de doi kilometri. Și asta în zona zero a unui oraș cu pretenții europene. Un oraș în care autoritățile se laudă pe hârtie cu tot felul de proiecte demne mai degrabă de Star Trek. Iar artera rutieră de mai sus e doar un exemplu. La ora actuală, în Pitești sunt peste 100 de magazine second-hand și peste 300 de săli de jocuri de noroc și agenții de pariuri, în condițiile în care veniturile oamenilor sunt departe de a fi de nivelul unui mini-Las Vegas. Dar poate tocmai de asta sunt atâtea second hand-uri. Oamenii au venituri mici, prea mici și din ce în ce mai des ajung să își ia hainele purtate de alții, în alte țări. Din țări unde cu salariul minim te descurci rezonabil.
De ani de zile, probabil din august 2013, de când Dedeman a deschis un magazin în oraș, Piteștiul nu a mai atras vreo investiție majoră. Și când folosesc sintagma „investiție majoră” mă refer la sume de ordinul milioanelor de euro. Și poate că ar trebui să vină la Pitești, orașul în care totul e posibil. Orașul în care fiecare face ce vrea. Orașul în care pavelele sunt mai importante decât spațiile verzi. Orașul în care se dau autorizații de construcție pe bandă rulantă la câțiva metri de monumente istorice-deși legea nu permite acest lucru (cine știe, poate că Inspectoratul de Stat în Construcții Argeș și Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești se vor autosesiza într-o zi), orașul în care Primăria lasă zeci de „investitori” să ridice zeci de blocuri la nici zece metri de alte blocuri. Scuze, am uitat că la Pitești legea se aplică doar pentru cei amărâți, pentru cei care nu sunt „bazați”. Și culmea e că tocmai amărâții ăștia ies la vot, tocmai ei fac diferența din patru în patru ani. Însă singurii pentru care Piteștiul ăsta second-hand e un oraș rentabil sunt politicienii ce ajung în funcții de conducere în toate instituțiile (depolitizarea lor e o utopie) și afaceriștii prieteni cu politicienii cu funcții.
Cu mici excepții din unele cartiere și cu excepția parcurilor, Piteștiul este un oraș urât. Nu e plăcut să îmi critic propriul oraș, dar o fac. Și fac asta cu speranța că voi trezi conștiințe la nivel de administrație publică. Atenție, nu mă refer aici la conștiința interesului propriu, ci la conștiința altruismului față de cetățenii-contribuabili. Piteștenii - și sunt mulți piteșteni de bună credință - merită mult mai mult de la orașul în care trăiesc și muncesc. Merită să fie respectați de autorități. Merită să aibă un oraș în care să se bucure că trăiesc. Zi de zi.

În urmă cu trei ani, Ioana Năstase, o fată de 20 de ani din Mioveni, a fost înjunghiată cu un cuțit, pe stradă, de mai multe ori. A fost o victimă a unei infracțiuni.
Nu vom discuta în continuare despre infractor sau despre starea sănătății mintale a lui, despre care eu personal am dubii, dar asta e o altă discuție. Pentru că ai ceva la scufiță dacă pleci de acasă să te duci în Găvana și ajungi mereu în Prundu și după aia uiți că stai în Popa Șapcă. Sau ceva asemănător. Dar dacă pleci cu un cuțit de acasă și cauți să omori pe cineva care nu se poate apăra, nu înseamnă neapărat că ești nebun, înseamnă că ai ceva cu societatea în care trăiești. Dar, repet, după părerea mea nu înseamnă că ești nebun. Așa, putem zice că e bolnav psihic și cel care fură o basculantă și intră cu ea în mulțime, omorând peste 80 de oameni. Sunt de acord că nu e chiar întreg la cap, dar justiția, care trebuie să fie întreagă la cap, îl tratează de terorist și bine face.
Vom încerca în continuare să lămurim doar situația victimei infracțiunii. Prin lege, din momentul în care ajungi victima unei infracțiuni, statul român se ocupă de tine. Iată ce scrie în Art. 1 din legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor:

„În scopul asigurării protecției victimelor infracțiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile acestora, precum și de consiliere psihologică, asistență juridică gratuită și compensație financiară de către stat a victimelor unor infracțiuni”. E atât de limpede încât nu e nevoie de comentarii.
Citez în continuare din lege: „Art. 4. - (1) Organele judiciare au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:
a) serviciile și organizațiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistență a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate și ale părții civile;
g) condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat;
h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură penală”.
Cu privire la informarea permanentă a victimelor infracțiunilor: „Art. 5. - (1) Ministerul Justiției și Ministerul Administrației și Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, asigură funcționarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracțiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea informațiilor prevăzute la art. 4 alin. (1)”.
Cu privire la consilierea psihologică: „Art. 7. - Consilierea psihologică a victimelor infracțiunilor se asigură, în condițiile prezentei legi, de către serviciile de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, care funcționează pe lângă tribunale. Art. 8. - (1) Consilierea psihologică se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal (…).”
Și mai scrie în „Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor” o sumedenie de chestiuni care i-ar fi, sau i-ar fi fost, foarte folositoare Ioanei Năstase, victima infracțiunii comise de profesorul nebun. Informații la care Ioana Năstase ar fi avut dreptul, prin lege.

Joi, 26 Octombrie 2017 11:13

Lacrimi şi „sfinţi”, la PSD Argeş

Scris de

Săptămâna trecută s-a plâns la propriu, la ședința Biroului Executiv al PSD Argeș. Deputata Simona Bucura Oprescu abia și-a înăbușit lacrimile printre reproșurile la adresa lu’ Sensei de la Cercetări Nucleare. Un tip deștept care conduce un partid de proști. Cel puțin asta a înțeles un județ întreg chiar de la Șerban Valeca, după ce El Presidente a recunoscut în fața ziariștilor că PSD Argeș nu are niciun om competent să fie nominalizat pentru funcția de ministru. Simona l-a acuzat pe șeful PSD Argeș că i-a făcut de râs pe toți, că se comportă ca un dictator și că nu-i lasă să vorbească nici măcar la zilele de comune. La care zile, apropo, PSD-iștii au început să fie mai mulți ei, pe scenă, decât cei de pe islaz, dispuși să-i asculte. Au urmat și alții la cuvânt, cam în același ton cu Simona, semn că masa critică împotriva celui adus pe brațe ca salvator al PSD Argeș, în era post Nicolescu, e pe cale să fie atinsă. Așa cum se întâmplă de fiecare dată când e criză în PSD Argeș, tot săracul Costică Nicolescu e de vină. Nu Valeca, nu colegii săi lipsiți de competențe, asta ca să fim totuși eleganți și să nu-i facem direct incompetenți pe toți, așa cum i-a făcut onorabilul  lor șef. Prin urmare, mustăria numită PSD Argeș e tot mai veselă. De la vânătoarea de funcții pentru fuste s-a trecut direct la vânătoarea de oameni. Motiv pentru care am scris următoarea pastișă (imitație, precizare pentru Mary Pană, ca să nu maltrateze DEX-ul cu blenderul pentru cocktail-uri), după un celebru poem cinegetic al lui Ștefan Augustin Doinaș. Lectură plăcută!

Mistreţii cu colţi de argint

Un prinț autist de la ICN îndrăgind vânătoarea
Prin inimă neagră de PSD Argeș trecea.
Croindu-și cu greu printre mediocrii cărarea,
Dădea capete-n gură și apoi le zicea.

Veniți să vânăm în păduri nepătrunse
Pe Nicolescu, mistrețul cu colț de argint fioros.
Ce zilnic, ajutat de Maria Dinu, în scorburi ascunse,
Își schimbă copita și blana și ochiul sticlos...

Stăpâne Valeca, ziceau servitorii cu goarne,
Mistrețul Costică nu mai vine pe aici.
Mai bine s-abatem vânatul care îți pune coarne,
Pe Duce, pe Mânzână, pe Simona și alții mai mici.  

Dar Valeca trecea zâmbitor înainte
Privind printre birourile de la partid, la putori.
Lăsând în culcuș pe Diana, căprioara cuminte,
Și pe Gentea râzând cu ochi sclipitori...

Sub birou la CJ, el dădea buruiana într-o parte:
- Priviți cum se-nvârte făcându-ne semn!
Costică cu colți de argint, nu departe
Ajută-mă, Dane, să-l lovim cu săgeata de lemn!...

Șerbane, e apa jucând sub copaci
Zicea și Georgescu privindu-l isteț.
Dar Valeca răspundea întorcându-se: - Taci!
Și apa sticlea ca un colț de mistreț.

Sub brazi, el strigă gonind PSD-iștii spre creste,
- Priviți unde-și află Costică odihnă și loc!
Mistrețul cu colți de argint din poveste,
Veniți să-l lovim cu săgeată de foc.

Stăpâne, e bufnița Bucura lucind prin copaci,
Zicea si Ionică râzând cu dispreț.
Dar Valeca răspunde întorcându-se: - Taci!
Și Simona lucea ca un colț de mistreț.

Dar vai, sub luceferii palizi ai bolții,
Cum sta la partid, la birou aplecat.
Veni un mistreț uriaș și cu colții
Îl trase pe Valeca prin colbul roșcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge
Oprind vânătoarea mistrețului meu?
De ce Cătălin Rădulescu stă-n Hummer și plânge?
Oprind vânătoarea rivalului meu?

Stăpâne Valeca, mistrețul cu colți ca argintul,
Chiar el te-a cuprins pândind sub copaci.
Ascultă cum latră copoii de la Servicii gonindu-l,
Dar Șerban răspunde întorcându-se: - Taci!

- Mai bine, Georgescule, ia cornul și sună într-una.
Să suni până mor către activul puțin.
Atunci asfinți după fereastra de la CJ și luna
Și cornul lui Manu sună. Însă foarte puțin...

Uite că am ajuns să fac și asta. Să mulțumesc unui președinte de partid că-mi dă dreptate. Mă refer la șeful PSD Argeș, care a confirmat săptămâna trecută, în conferința de presă a partidului, ceea ce am scris în acest colț de pagină în urmă cu o lună. Și anume că social democrații argeșenii au cea mai slabă garnitură de parlamentari din istorie. Iar asta se vede nu doar din satelit, ci chiar și de pe fundul Pacificului, din Groapa Marianelor.

La Bascov, zeci de romi au ajuns să se bată în plin centru al comunei. Tot la Bascov, unui polițist-motociclist care a pus la pământ trei romi ce săriseră să îl bată cu bâtele, i s-a recomandat de către colegi să nu facă plângere și mai mult chiar, tot el a fost chestionat de ce s-a autoapărat. La Berevoești, timp de 12 ani, zeci de romi au ținut în sclavie și torturat mai mulţi amărâți fără ca Poliția, Primăria, Protecția Copilului sau orice altă autoritate să aibă o reacție fermă.

De când aleargă singur pe culoar, că opoziția în Argeș a devenit mai rară decât capra neagră și ar trebui declarată monument al naturii, ca să nu dispară de tot ca specie politică, PSD se face de râs aproape săptămânal. Județul e în involuție accelerată și, fiindcă nu contăm nici cât o ceapă degerată la București, marile investiții se duc la Craiova, Ploiești şi Cluj sau la vecinii noștri din Teleorman sau Dâmbovița. PSD Argeș a devenit un tren fără mecanic, un tren care ne duce spre nicăieri.

Pagina 1 din 47