Marți, 12 decembrie, de la ora 15, în sala amfiteatru a Muzeului Județean Argeș, se va lansa o carte-eveniment. Este vorba despre volumul „Aventura canadiană. Povești despre Dacia”, Victor Jigman în dialog cu Cristian Cocea.

Cristian Cocea, directorul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș, a stat de vorbă multe ore cu Victor Jigman, argeșeanul care a reuşit, în 1983, cu ajutorul Nadiei Comăneci, să promoveze Dacia pe piaţa canadiană, una dominată de branduri mari de autoturisme, şi să înregistreze un volum nesperat al vânzărilor. Fost director la Auto-Dacia, Întreprindere de Comerţ Exterior, unde s-a ocupat de exporturi, director la Centrala de Autoturisme Piteşti şi director la Automobile Dacia / Întreprinderea de Autoturisme Piteşti, pe segmentul de afaceri internaţionale (între anii 1969 şi 1992), Victor Jigman este omul care, la 37 de ani, conducea destinele Dacia pe piaţa canadiană. Între 1983 şi 1988, a fost managerul Terra Power Tractor Company Ltd. Saskatoon Canada, iar sub conducerea sa, compania a vândut 4.500 de autoturisme Dacia pe piaţa canadiană.
După cum spune Cristian Cocea în prefața cărții, ”Despre aventura automobilului românesc este vorba în această carte. O aventură văzută prin ochii unui personaj care a cunoscut fenomenul din interior, un excelent om de vânzări, un argeșean get-beget, care a ajuns să reprezinte Dacia în Canada-Victor Jigman. Poveștile sale, spune cu plăcere și har, se constituie într-o prețioasă mărturie despre istoria contemporană a acestui neam. Dacă ați condus vreodată o Dacie 1300, trebuie neapărat să citiți această carte!”

Săptămâna trecută, Primăria Bogați și Cultul Eroilor au organizat comemorarea a 100 de ani de la nașterea eroinei Elena Chiriță. Dezbaterea a avut loc în sala de ședințe a Primăriei Bogați, evenimentul bucurându-se de o prezență numeroasă și de personalități județene de referință.

„Elena Chiriță este un erou național, un erou care a plecat de pe lumea aceasta când era ca o floare”

„Mulțumesc mult pentru prezență președintelui PSD Argeș, Șerban Valeca, subprefectului de Argeș, Gabriel Stoian și inspectorului școlar general, Dumitru Tudosoiu, a spus primarul Ion Gârleanu. De asemenea, mulțumesc reprezentanților Cultului Eroilor în frunte cu președintele Ștefan Alexandrescu, care alături de Primăria Bogați sunt organizatorii acestui eveniment. Trebuie amintiți și reprezentanții Asociației Veteranilor de Război Argeș și ai Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere. Nu în ultimul rând, le mulțumesc domnilor consilieri, care sunt prezenți la acest eveniment, cetățenilor și familiei urmașei Elenei Chiriță. Vreau să mai spun că iată sala de ședințe a Primăriei Bogați este neîncăpătoare la acest eveniment și de aceea vreau să menționez faptul că de curând s-a aprobat realizarea unui Centru cultural în Bogați în valoare de 100 de miliarde, care va avea sală de festivități, sală de conferințe, bibliotecă etc. Cred că va fi un alt mediu, când la anul pe vremea aceasta, asemenea evenimente se pot desfășura în alte condiții. Comemorăm așadar toți eroii comunei Bogați, ostașii care și-au dat viața pe câmpurile de luptă ale patriei și chiar peste hotare pentru câștigarea independenței și suveranității statului român, ostașii căzuți la datorie în cel de-al doilea război mondial. Numărul ostașilor căzuți la datorie din comuna Bogați este cel mai mare din județul Argeș raportat la comune. Nu ne bucurăm, dar ne mândrim că și aici cetățenii comunei Bogați au fost în linia întâi. Elena Chiriță este un erou național, un erou care a plecat de pe lumea aceasta când era ca o floare. Există și o poezie: Elena Chiriță, floarea României”.

Cine a fost Elena Chiriță

19 Bogati02În numai trei luni de când era pe front, Elena Chiriță primise ca recompensă decorația Virtutea militară, clasa a II-a, alături de Meritul sanitar, clasa a II-a și clasa I-a. La porțile Budapestei, la vest de ferma Ferras Major, Elena, fata cu ochi mari și cozi groase, cu trusa de sanitar pe umăr și automatul în mână se prăbuși... Căzu în timp ce se pregătea să facă un nou asalt spre un cuib de rezistență. O mină explodă chiar în fața ei. Era prima zi a anului 1945. În spitalul din Arad, în ziua de 8 martie 1945, inima Elenei, a încetat să mai bată. Viața sa pe care a închinat-o cu dragoste patriei, s-a stins în plină tinerețe. Ca un omagiu pentru faptele sale glorioase de arme, Elena Chiriță a fost înmormântată în Cimitirul Eroilor de la Radna, lângă ceilalți viteji ai detașamentului Păuliș, căzuți în luptele din defileul Mureșului, acolo unde ea primise focul pentru prima dată. Mormântul ei este așezat într-un loc umbros, cu multă verdeață și flori.

Primăria Municipiului Pitești organizează, prin Centrul Cultural Pitești, Concursul de Fotografie sub genericul „Piteștiul Meu”, ediția a II-a, având tema „Clădiri și monumente din Pitești”, în vederea încurajării artei fotografice și pentru realizarea unor materiale de prezentare a orașului. Regulamentul și fișa de înscriere sunt postate pe site-ul oficial al instituției (www.centrul-cultural-pitesti.ro). Se acordă următoarele premii: Premiul I - 1200 de lei; Premiul II - 800 de lei; Premiul III - 600 de lei; Mențiune  - 400 de lei. Înscrierea participanților are loc  loc până pe 12 decembrie. Jurizarea și anunțarea câștigătorilor se vor face pe data de 14 decembrie, iar vernisajul expoziției și festivitatea de premiere se vor desfășura pe data de 15 decembrie, la ora 12, în Holul Primăriei Municipiului Pitești.

Centrul Cultural Pitești organizează simpozionul cu tema „Miturile istoriei contemporane”, susținut de profesorul Claudiu Dumitrescu de la Colegiul Național „Alexandru Odobescu”. Dezbaterea va avea loc joi, 7 decembrie, de la ora 15.30, în Sala Ars Nova, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

Centrul Cultural Pitești și Grupul de Studiu Budist „Țara Albă” al „Fundației pentru Păstrarea Tradiției Mahayana” organizează un spectacol cultural-artistic de incluziune socială, susținut de grupuri de persoane cu dizabilități. Manifestarea, susținută de promotorul cultural Alexandra Grigorescu se va desfășura marți, 12 decembrie, de la ora 17.00, în Sala „Ars Nova”, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

# Convorbiri neconvenţionale cu doctorul Ion Şerban

# Sunteţi credincios? Creştin - ortodox?  
- Da! Copil fiind am primit acea minimă educaţie duhovnicească, care ulterior trecând prin frământările inerente vârstei am găsit - fără a putea argumenta că răspunsul meu la aceste frământări este Dumnezeu. Numai prin credinţă acest minunat popor - poporul român - a putut supravieţui, trecând prin momente de grele încercări - războaie - culminând cu oprimarea comunismului!
# Un preot creştin înjunghiat în umbra altarului. Sute de oameni striviţi pe asfalt. Alţii, doborâţi sub gloanţe sau căzuţi sub vârful cuţitelor... Credeţi că există un pericol al invaziei islamice?
- Sigur, în vremurile pe care le trăim asistăm atât în lumea occidentală cât şi în fostele ţări socialiste, la asemenea reacţii abominabile! Pe de o parte îi văd pe cei alienaţi mintal - scăpaţi de sub control; iar cealaltă categorie o reprezintă cei care au pierdut orice speranţă pentru ziua de mâine - şomajul, drogurile etc. Referitor la o posibilă invazie islamică? Nu cred că nu poate fi stăvilită ura şi setea de răzbunare a unor islamişti înrolaţi în grupări care nu au decât o deviză: a distruge! Deşi este o problemă delicată - raţiunea va triumfa!
# Pe de altă parte, mulţimi de băştinaşi care îşi părăsesc locurile natale (riscând să se înece în valurile mărilor) de coşmarul de acasă. Tineri, bătrâni, bărbaţi, femei, cu copii de alăptat, panică generală... Este dispusă populaţia să-i primească? Se va putea adapta? Familii mixte? Enclave rivale? Agonie generală? Alt popor?
- Este una dintre problemele ardente la ordinea zilei!! Sunt popoare care trăiesc ororile războiului - vezi Irak, SIRIA etc., fiind decimate, sau rămase cu handicap major (membre, cărnuri amputate etc.). Imposibilitatea de a se alimenta, fără adăpost, etc. Cei care supravieţuiesc încearcă prin exodul în masă” să-şi găsească o nouă patrie! Popoarele ţărilor spre care se îndreaptă aceşti dislocaţi sunt reticente a le primi! Se pun probleme majore - în a le asigura securitatea, cazarea, asistenţa medicală, şcolaritatea copiilor etc. etc.! Superputerile lumii fac eforturi în a găsi cele mai convenabile soluţii în rezolvarea acestei delicate situaţii!!! Fireşte, nu este uşor, dar sunt convins că şi în aceste situaţii raţiunea va triumfa!
# Să închidem paranteza cu aceste probleme care frământă opinia publică. Din atâtea profesii, de ce aţi ales medicina? Din orgoliu? Pentru bani? Din vocaţie? Din alte motive?
- Eram la o vârstă fragedă şi fără informaţii la acea vreme despre o profesie sau alta!! Am optat spre medicină nu din orgoliu, pentru bani nici atât! Din vocaţie? Nu cred! Poate - o vagă influenţă au avut bunicul şi tatăl meu, din câte îmi amintesc!
# Şi de ce tocmai ORL?
- Targetul meu nu a fost această specialitate. Dar am optat la concursul de secundariat pentru grupa specialităţilor chirurgicale, ORL făcând parte din această grupă - am ales această specialitate - fără să ştiu ceva anume despre ea?! Mai târziu, când am pătruns în tainele specialităţii, am fost cu adevărat cucerit!
# Glota, epiglota, coardele vocale, faringele... Mai vedeţi şi altceva dincolo de piesele anatomice?! Aceste piese anatomice fac parte dintr-un tot unitar, biologic - fiinţa umană!
- Respiraţia, fonaţia, vorbirea, masticaţia sunt elemente vitale ale existenţei noastre! Deci nu pot disocia anatomicul de funcţiile vitale!
# Pentru mine, profanul e un loc banal... Nasul, gâtul, urechile, sunt importante şi ele?
- Cum pot fi banale aceste organe, care asigură într-un tot unitar - respiraţia, mirosul, actul masticaţiei - deglutiţia, auzul, echilibrul fără de care existenţa noastră nu ar fi posibilă!!!
# Se poate spune că acesta este poarta între trup şi univers? Pe aici pătrunde aerul, apa, hrana, spiritul vital. De aici poţi să rămâi surd şi mut. Pe aici ne părăseşte sufletul...
- Într-adevăr începutul şi... sfârşitul!
# Medicul ORL-ist este paznic la aceste miracole?
- De multe ori, el ORL-istul intervine chiar în situaţii limită, dramatice, salvăm vieţi, dând o nouă strălucire acestor miracole!

Lansare de carte aranjată în pripă, ca o căsătorie civilă după îndrăgostirea oarbă. De fapt, cam așa stau lucrurile cu Ion Toma Ionescu, cel retrezit la viața literară prin 1995. După povestea fără noroc, după trauma din 1971, când a fost judecat public, alături de câțiva camarazi de cenaclu, pentru literatura lui liberă, pe care partidul n-o tolera, Ion Toma Ionescu s-a închis în propria colivie și-a înghițit cheița. Ani la rând, a umblat pe stradă privind în urmă, să vadă dacă nu-i măsoară cineva, prea atent, umbra. A mai fost el însuși acasă, numai acasă, cu sufletul rănit și cu mintea înfricoșată.

9 toma01Colivia a pocnit singură, atunci când pasărea a crescut. Atât de mult, că n-au mai încăput-o zăbrelele. Desigur, se schimbase și regimul. Despre ce-a trăit, despre oprobriul suferit, Ion Toma Ionescu a scris în „Dosarul Albaștrii”, carte publicată în două ediții, care se va rotunji în curând, pentru că autorul a mai descoperit câte ceva în dosarul de urmărit, de la CNSAS.
Ion Toma Ionescu este unul dintre acei scriitori cu pana afundată în tâlcuri grațioase. Poezia, proza scurtă, romanele lui sunt volute lirice, au un vibrato pe care nu cred că și-l dorește atât de evident. „Tabletele în alb și negru”, lansate în urmă cu două săptămâni, la Biblioteca Județeană Argeș, îl recomandă ca publicist cu arătătorul îndreptat ferm și elegant către situații, fapte, personaje - de pe-aici, dar și din București, unde stă, în ultima vreme, mai mult și unde observă multe - situații, fapte și personaje despre care simte că are ceva de spus. Și o spune jucându-se ca motanul cu ghemul. Schițelor de portret și de eveniment li se adaugă note de lectură, cronici, recenzii, toate preluate de pe blogul personal. Iată și câteva repere stârnitoare: „Priveliștile scribului. Aurel Sibiceanu”, „Paznicul ploii. Adrian Alui Gheorghe”, „Un altfel de profet. Adrian Suciu”, „În căutarea oii fantastice. Haruki Murakami”, „Vernisaj la Mogoșoaia. Ion Pantilie”, „Mașa. Emil Brumaru”, „Pictură, metal, pictură. Lucian Cioată”, „Piteștiul - oraș cultural?”

Marți, 28 noiembrie, Editura Diana și Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș au organizat o conferința gratuită, intitulată „Conectarea cu cei mici prin jocuri și povești”, și evenimentul de lansare a celei de-a treia serii de pachete terapeutice (poveste terapeutică și puzzle), din Colecția „ABC-ul poveștilor terapeutice” a Editurii Diana. Autoarea acestei colecții este Adriana Mitu, facilitator de programe de dezvoltare cognitiv-emoțională pentru copii și adolescenți.

A fost o seară de poveste la Biblioteca Județeană Argeș, iar tâlcul poveștilor terapeutice s-a împletit în acest eveniment cu bogatul conținut educațional transmis de Adriana Mitu.
În deschiderea conferinței, au luat cuvântul redactorul acestei ultime serii de pachete terapeutice, Sabina Diacenco, psihologul clinician Elena Sachelarie si copiii Ioana Victoria Ristea Capragiu și Alexandru Teodor Stănciulescu, absolvenți ai cursului de Public Speaking pentru copii, susținut de Adriana Mitu.
9 adriana mitu02Temele abordate în cadrul acestei conferințe au fost extrem de interesante atât pentru părinți cât și pentru copii: conectarea cu cei mici prin intermediul jocului, înțelegerea mesajelor pe care copiii doresc să le comunice prin intermediul jocului și tipurile de joc, care pot fi aplicate în funcție de tipul de inteligență pe care-l manifestă copilul.
Fiecare pachet terapeutic din ultima serie de pachete terapeutice cuprinde o poveste terapeutică ce se adresează atât celor mici cât și celor mari, dar și un puzzle cu o imagine reprezentativă din poveste. Titlurile poveștilor terapeutice și temele abordate din cadrul acestei serii sunt: „Aiurica în Orașul Grăbit. Dezvoltarea atenției și a capacității de concentrare”; „Ana, Victor și Neuro descoperă misterele creierului. Descoperă cum funcționează creierul tău”; „Cum a devenit Louis un pirat neînfricat. Teama de nou și neîncrederea în sine”; „Hector se pregătește să devină vrăjitor. Motivația, perseverența și stimularea interesului pentru învățare”.

Centrul Cultural Pitești organizează lansarea volumului de poezie și proză „Poeme păgâne şi alte scrieri”, de  Mona Vâlceanu. Originară din Pitești, Mona Vâlceanu a predat limba și literatura română la unități de învățământ argeșene, este directorul Editurii Zodia „Fecioarei”, vicepreședintele Fundației Culturale „Liviu Rebreanu” și al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu”. Evenimentul editorial, coordonat de poeta Denisa Popescu va avea loc miercuri, 13 decembrie, de la ora 17.00, în Sala Ars Nova, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

Centrul Cultural Pitești organizează o nouă ediție a Clubului literar-artistic „Mona Vâlceanu”, avându-l invitat pe academicianul Gheorghe Păun. Originar din Curtea de Argeș, Gheorghe Păun a absolvit Facultatea de Matematică a Universității București în anul 1977. Este matematician, informatician, membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru titular al Academiei Române. Manifestarea, coordonată de scriitoarea Mona Vâlceanu va avea loc luni, 11 decembrie, de la ora 17.00, în Sala Ars Nova, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

În fiecare săptămână, Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” Argeş îşi propune să popularizeze noutăţile editoriale, care există în fondul său de carte. Fie că este vorba despre romane de dragoste, poliţiste, fantastice, de călătorii, de aventuri sau lucrări ştiinţifice, toate se adresează iubitorilor de carte, indiferent de vârstă.    

# În sfera religiei, vă semnalăm trei lucrări extrem de interesante: Calinic, Episcopul Argeşului Şi Mușcelului (1944-....), „Toată vremea-și are vreme. Vol.5. 1991-1992” (Curtea de Argeș, Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, 2015); „Noul Testament: Evanghelia după Luca” (București, Editura Vremea, 2016); Tenzin Gyatso, XIV Dalai Lama (1935-....); Cutler, Howard C. „Arta fericirii: Manual de viață” (București, Editura Humanitas, 2016).
# În domeniul psihologiei, vă recomandăm: Kevin Kruse, „Iubești viața? Gestionează timpul!: 15 secrete ale unor oameni de succes” (București, Editura Niculescu, 2016); Napoleon Hill (1883-1970); „Despre succes: Cele mai bune sfaturi” (București, Editura Curtea Veche, 2013);  Marie Kondo, „Magia ordinii: Senzaționala metodă japoneză de a-ți elibera casa și organiza casa” (București, Editura Lifestyle, 2015).
# În cadrul secţiei „Colecţii Speciale”, veți regăsi carte rară, carte veche românească şi străină, cărţi cu autografe şi însemnări particulare, manuscrise. Dintre acestea, vă enumerăm: Dionisiu Fotino, „Istoria generală a Daciei” (Bucureşti, Editura Imprimeria Naţională, 1859); „Evanghelia învăţătoare” (tipărită la Govora, 1642); Marcus Tullius Cicero, „Epistolae familiares” (Lyon, 1545).
# Adolescenţii care vor să-şi înţeleagă mai bine viaţa şi trăirile  pot citi trei romane fascinante: Lucy Keating, „Arta visării” (București, Editura Trei, 2016); David Levithan, „Zi după zi” București, Editura Trei, 2014); Kate Atkinson, „Viață după viață” (București, Editura Art, 2016).
Cei care vor să citească volumele menţionate mai sus sunt invitați la sediul Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu”  Argeş.

Pe valea Dâmbovnicului, la granița cu Teleormanul se află o localitate cu rezonanță istorică: Ștefan cel Mare. Atestată documentar în 1441 [6949] mai 14 (Glavacioc, DRH, B, ŢR, vol. I, doc. 94). Existenţa anterioară a unei comunităţi umane pe teritoriul actual încă din perioada neoliticului şi a bronzului este atestată prin fragmente ceramice, figurine, topoare de piatră descoperite cu ocazia săpăturilor efectuate la Mănăstirea Glavacioc. În acelaşi spaţiu, s-a recuperat, dintr-un mormânt, un tezaur din secolele XIV-XV format din 80 de ducaţi emişi de

Mircea cel Bătrân şi 11 monede bizantine

Toponimul topografic Glavacioc evocă natura terenului pe care s-a constituit aşezarea
Toponimul topografic Glavacioc evocă natura terenului pe care s-a constituit aşezarea, termenul provenind din sârbul oglavak „vechiul slav. glavă” cu sens de „colină, coastă”. Potrivit unei legende locale, când craniul (gleava) unui boier străin (ciocoi) a fost găsit în albia râului din apropiere, locul a primit numele de „glava-cioc”. În vechime, locul a purtat mai multe denumiri, după cum urmează: Glavacia, Glavaciov, Glavaciog, Glavacioc. Ansamblul feudal Glavacioc este format din: Biserica cu hramul Buna Vestire, casa domnească, chiliile hemiciclului, turnul de intrare, casele de pe laturile nord şi sud, zidul de incintă. Atestată documentar în perioada domniei lui Mircea cel Bătrân [1386-1418], care a dăruit mănăstirii satul Călugăreni, a fost extinsă, reparată şi înzestrată cu moşii şi odoare bisericeşti de către voievozii Ţării Româneşti: Vlad Călugărul [1481; 1482-1495] (din această perioadă, datează hemiciclul chiliilor de pe latura estică şi casa domnească), Radu cel Mare [1495-1508], Neagoe Basarab [1512-1521], Radu Paisie [1535-1545]; în timpul lui Mihnea Turcitul [1577-1583; 1585-1591] şi Petru Cercel [1583-1585], au fost construite alte chilii şi clopotniţa.

Ansamblul monahal este dărâmat în întregime de otomani în anul 1462

Se crede că ansamblul monahal de la Glavacioc a fost grav avariat, dacă nu chiar dărâmat în întregime, de otomani, în anul 1462. Drept aceea, nepotul domnitorului Mircea cel Bătrân, anume Vlad al IV-lea Călugarul a rectitorit mănăstirea din temelie. Astfel, pe locul bisericii vechi din lemn, evlaviosul Vlad ridică o biserică din zid, iar mănăstirii îi închină mai multe sate și moșii. Folosind mănăstirea ca și reședintă domnească, după trecerea lui la cele veșnice, în toamna anului 1495, Vlad Călugarul este înmormântat în ctitoria sa. Fiul ctitorului mănăstirii, anume Radu cel Mare, termină de zidit biserica și o întărește cu și mai multe proprietăți. Astfel, în data de 20 iulie 1507, printr-un hrisov domnesc, Radu cel Mare dăruiește mănăstirii de pe râul Glavacioc satul Călugăreni, de pe râul Neajlov, și satul Călugăreni, de pe râul Teleorman. Mai apoi, mănăstirea de pe râul Glavacioc este sprijinită de alți ctitori evlavioşi, precum: Hamza, banul Craiovei, și Marga cea Tânără, fiica banului Matei din Caracal. Această mănăstire este amintită în hrisoave și acte domnești semnate de Sfântul Neagoe Basarab (30 iulie 1512), Mihnea al II-lea Turcitul (8 ianuarie 1580) și de Matei Basarab (14 aprilie 1643, 27 octombrie 1645); dintre aceștia, Mihnea Turcitul zidește corpul de chilii și turnul clopotniţă.
Vizitând Glavaciocul, Paul din Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, consemna, în 1657, următoarele: „Mănăstirea e ctitorie a unuia din vechii domni, Neagoe Basarab împreună cu Petru voevod. Biserica este mare şi cu o arhitectură frumoasă, având două turle: una deasupra navei, cealaltă, deasupra corului. Pe cele patru coloane, sunt arcuri pe care e rezemată turla; seamănă cu Mănăstirea Adda din ţinutul Tripoli; chiliile mănăstirii sunt toate de piatră”.

În perioada comunistă, mănăstirea este folosită pe post de biserică parohială

În cursul domniei lui Constantin Brâncoveanu [1688-1714], egumenul Ștefan „a construit, pe cheltuiala sa şi a mănăstirii, case boltite la clopotniţă şi a înfrumuseţat biserica în interior, în 1704”. Afectat puternic de distrugătoarele seisme din secolul al XIX-lea, turnul a fost reconstruit, pe amplasamentul actual, în 1829, iar complexul arhitectural monahal a fost restaurat, prin grija Eforiei şcoalelor naţionale, după planul arhitectului francez Xavier de Villacrosse, marele clucer Costache Faca, ruda domnitorului Alexandru Ghica, coordonând lucrările efectuate în cursul anilor 1840-1844, care au implicat refacerea chiliilor hemiciclului şi construirea caselor cu arcaturi de pe laturile de nord şi de sud. Biserica prezintă un plan trilobat, cu turle deasupra naosului şi pronaosului. Decoraţia exterioară este formată dintr-o cornişă zimţată, ancadramente, basoreliefuri specifice epocii brâncoveneşti. Pictura murală din 1843 este opera zugravilor: Vasile, Costea şi Gheorghe. În perioada anilor 1944-1970, au fost întreprinse, prin osârdia preotului Ilie Diaconescu, lucrări de consolidare a clădirilor componente ale ansamblului, cu sprijinul financiar al Direcţiei Monumentelor Istorice. În perioada comunistă, mănăstirea este folosită pe post de biserică parohială. În anul 1991, la inițiativa Preasfințitului Calinic al Argeșului și Muscelului, mănăstirea este redeschisă, sub stăreția ieromonahului Casian. Izvorul de lângă mănăstire izvorăște de sub Sfântul Altar al bisericii celei mari, apa acestuia fiind renumită ca tămăduitoare de boli.

Dintre stareţii care au slujit în Mănăstirea Glavacioc, doi au ajuns mitropoliţi ai Ungrovlahiei

Recenta restaurare de amploare a Ansamblului feudal Glavacioc, coordonată de Episcopia Argeşului, oferă posibilităţi reale de valorificare cultural-istorică, prin reamenajarea expoziţiei muzeale organizate de către preotul cărturar Ilie Diaconescu, în Casa domnească, cuprinzând, printre altele, „icoane de factură slavă şi română, pisaniile brâncoveneşti, fragmente de lespezi tombale, argintăria şi bronzăria veche, mobilierul de gorun, tipăriturile slave, chirilo-române şi eline, pomelnicul ctitoricesc din 1855, exponate arheologice databile [200.000 – sec. 3 a. H.] descoperite în cursul investigaţiilor arheologice efectuate în perimetrul Mănăstirii Glavacioc, care amintesc trecutul puţin cercetat al străvechii ctitorii domneşti”.
Prin diversitatea pieselor mari de piatră din interiorul bisericii, monumentul ecleziastic constituie un autentic lapidarium. Dintre stareții care au slujit în Mănăstirea Glavacioc, doi au ajuns mitropoliți ai Ungrovlahiei: Varlaam al II-lea (stareț al mănăstirii între anii 1660-1670) și Grigorie al II-lea de la Colțea (stareț al mănăstirii între anii 1758-1761), iar alți trei au ajuns episcopi: episcopul din Cerven (stareț al mănăstirii între anii 1770-1783), episcopul Benedict (stareț al mănăstirii între 5 iulie 1642 și 14 aprilie 1643) și Calistrat Sevastios (stareț al mănăstirii între 23 iunie 1861 și 1 octombrie 1862).
sursa: prezentare istorică susţinută la Mănăstirea Glavacioc de dr. Sorin Mazilescu

 

Miercuri, 06 Decembrie 2017 22:47

Caleidoscop

Scris de

Boris Elţân a vizitat municipiul Piteşti

1986, decembrie 2. Delegaţie condusă de Boris Elţân, prim secretar, Comitetul Regional Moscova al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a vizitat municipiul Piteşti. Devine, după 1990, primul preşedinte al Federaţiei Ruse.

Simfonia Lalelelor, ediţia a X-a

1987, mai 8-10. La Piteşti, Ediţia X (jubiliară), Simfonia lalelelor, răspunzând invitaţiei 39 de unităţi de stat şi doi floricultori amatori din România.

Expoziţie de sculptură Constantin Brâncuşi la Galeria de Artă din Piteşti

1987, mai 9. Vernisaj, Galeria de Artă, din Piteşti, şef de secţie, Valeriu Dobrin, Expoziţie de sculptură Constantin Brâncuşi, organizată în colaborare cu Muzeul de Artă din Craiova, premieră pentru reşedinţa Argeşului.

Regata Internaţională a României la Bascov

1987, iunie 1-7. Are loc, la Complexul Nautic de la Bascov, Regata Internaţională a României, remarcându-se juniorul Constantin Lupu, Clubul Sportiv Municipal Piteşti, probele de kaiac, 500 de metri şi 1.000 de metri.

Bilanţ economic pentru Piteşti

1988. Bilanţ economic pentru Piteşti. De la intrarea în funcţiune a marilor unităţi industriale se realizaseră: 24,2 milioane de micromotoare, 804.000 tone de negru de fum, 3,5 milioane de tone de etilenă, 1,6 milioane de tone de polietilenă, 190 de milioane de mp de stofă, 110.000 de garnituri de mobilă, 56.000 de apartamente.

Acţiuni protestatare antitotalitare la Piteşti

1989, decembrie 22. Acţiuni protestatare antitotalitare la Piteşti, manifestări de stradă (după ora 13), intrarea grupurilor de demonstranţi în sediile oficiale ale judeţului şi municipiului, înlăturarea simbolurilor politice reprezentând regimul comunist, anihilarea vechilor structuri, constituirea, ad-hoc, a unor comitete şi comisii revoluţionare, deschiderea Contului Libertatea, numeroşi vorbitori de la balcoanele Casei Albe, Primăriei, Casei Sindicatelor.

Tancuri din Garnizoana Piteşti s-au deplasat spre Bucureşti

1989. Pe baza unui Ordin superior, tancuri din Garnizoana Piteşti, comandant, generalul Constantin Anghel, s-au deplasat spre Bucureşti, detaşament condus de maiorul Mihai Marangoci.

(Informaţii selectate din „Piteşti-620, memento”, de Petre Popa)

Preşedinta Asociaţiei Antreprenorilor din România şi cea care a lansat conceptul „Flori de ie”, promovând portul popular românesc în întreaga lume, a ajuns săptămâna trecută acasă, la Câmpulung, acolo unde i-a învăţat şi pe cei mici cum se coase o cămaşă înflorată. Cristina Chiriac, fondator „RomânIA Autentică”, s-a întors la Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I”, acolo unde a fost elevă, şi a reuşit să îi facă şi pe actualii elevi să acorde o atenţie specială iei care în timp a devenit simbol al României.

17 muscel01A fost o şezătoare într-o zi de „Şcoală altfel”, când cei din clasa a VI-a s-au adunat în muzeul Colegiului, îmbrăcaţi în straie populare şi cu cimilituri şi ghicitori aruncate unii către alţii. Un cântec, o horă şi un doctor în economie alături de ei, arătându-le cum se pregăteşte pânza topită pentru a se transforma într-o ie plină de culoare şi flori. Cristina Chiriac s-a întors nu doar la liceul tinereţii, ci şi în timp, devenind din nou elevă a profesoarei Luisa Peti, cea care i-a fost alături nu doar la orele de Chimie, ci şi acum, la şezătoarea în care copiii au deprins câte ceva din tainele costumului popular muscelean. A fost ca o călătorie în timp, în spațiul românesc de altădată, al Muscelului de poveste.

„Carol I” a ajuns la 150 de ani

Mâine, 30 noiembrie, vor avea loc manifestările dedicate împlinirii a unui veac şi jumătate de la înfiinţarea unei prestigioase instituţii de învăţământ din România, Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung. În 1867, la Bucureşti se deschideau cursurile celei de-a doua şcoli normale din România, iar vizita Regelui Carol I la noul lăcaş de învăţământ, pe 30 noiembrie, a făcut ca această zi a Sfântului Andrei să devină reper de aniversare. La Câmpulung, şcoala s-a mutat în urmă cu 121 de ani, după ce primul rege al României a oferit 12.000 de galbeni pentru construirea actualei clădiri care găzduieşte Colegiul Naţional Pedagogic.
Manifestările vor cuprinde expoziţii de fotografie, dezvăluiri de plăci comemorative, un spectacol şi lansarea albumului-monografie „Colegiul Naţional Pedagogic Carol I – 150 de ani de existenţă”, realizat de profesorii Adrian Săvoiu şi George Radu, ultimul fiind director al instituţiei de învăţământ.

 

Centrul Cultural Pitești organizează întâlnirea literară sub genericul „Călător prin noua lume veche”, susținută de scriitoarea Paula Romanescu. Originară din comuna Țuțulești, județul Argeș, Paula Romanescu s-a remarcat printr-o bogată activitate culturală, fiind membră a Uniunii Scriitorilor din România  și a fost distinsă cu  Meritul Cultural în Grad de Cavaler.  Manifestarea se va desfășura miercuri, 29 noiembrie, de la ora 15.00, în Sala Ars Nova, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

# Convorbiri neconvenţionale cu doctorul Ion Şerban

# Pe unde iese cuvântul, iese și sufletul! Aceste vorbe, desprinse din înțelepciunea populară, le va fi rostit și bunicul dumneavoastră, preotul Nițescu Nicolae - în pragul bisericii din Boteni. În faţa uşilor împărăteşti, în Altar, în temniţa penitenciarului din Piteşti, unde a fost deţinut politic pe vremea comunismului.
- Dacă luăm aminte la cuvântul Scripturii, la cuvântul rugăciunii, în el se găseşte ascuns Izvorul vieţii. Prin cuvânt Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Omul găseşte puterea cuvântului tocmai în rugăciune, fiindcă în rugăciune cuvântul este comuniune reciprocă între Dumnezeu şi om. În Hristos, omul devine adevăr şi se aseamănă cu Dumnezeu. Cuvântul provine din nişte energii dumnezeieşti. Cuvântul este energie care curăţă, care sfinţeşte!
Rugăciunea este cuvânt, cuvântul este energia prin care Dumezeu a făcut lucrurile, cerurile şi pământul. Cuvântul nu este doar informaţie, ci comuniune.
# De fapt, ce ştiţi despre acest român autentic?
- După ce a fost hirotonit, a slujit în Biserica din comuna Boteni, având o viaţă exemplară! S-a căsătorit şi a avut patru copii distinși. Primul născut, fiind student la agronomie, în capitală, a urmat şi a absolvit cu brio şcoala de aviaţie. Din păcate, la un miting aviatic, cel care pilota deasupra lui avionul s-a prăbuşit peste el luând foc. A fost înmormântat în comuna Boteni, cu funeralii naționale, numele său fiind inscripționat pe statuia aviatorilor din București - Niţescu Nicolae.
Iar ceilalţi copii - unul Niţescu Ion - medic renumit, specialist radiolog - TBC, Niţescu Profira Rodica (Şerban prin căsătorie) - profesoară licenţiată fizică-chimie şi Niţescu Iulia (Zamfirescu prin căsătorie). Aceasta a fost învăţătoare în Mioveni - un talent cu multe valenţe (muzică, desen, activităţi educativ şcolare), care a fost expropriată prin decretul din 1949 - cu domiciliul obligatoriu (DO) în Câmpulung Muscel.
Târziu, ca o recunoaştere a meritelor deosebite, prin decret Prezidenţial i-a dat numele liceului nou din Mioveni - „Liceul Iulia Zamfirescu”.
Soţia preotului Niţescu a fost un om credincios, modest, care a crescut cu dăruire pe cei patru copii.
O văd aievea pe „Maiuţa” în costum popular românesc - ie, fotă etc. (lucrate în cea mai mare parte în „război” de dânsa) - până la adânci bătrâneţi. S-a stins la aproape 100 de ani!
Deşi eram mic, la puţinele slujbe la care am fost erau de înaltă ținută.
Făcea un adevărat apostolat prin care, pe jos sau cu un cal, la periferia comunei, ajutând pe cei nevoiaşi, fără să ţină cont de vârstă şi suferinţe!
După ieşirea din detenţie au fost scoşi afară din casă, şi o perioadă de timp a locuit la părinţii mei în Câmpulung - rugând să ţină slujbe la schitul „Ciocanul”, apoi s-a retras cu chirie în comuna Boteni, într-o casă cu cerdac vis-a-vis de Sf. Biserică, până ce a trecut în lumea celor adormiți!
# L-aţi cunoscut? Aveţi amintiri? Ce-aţi avut de învăţat din înţelepciunea lui?
- Da! Şi i-am iubit emorm atât eu cât şi sora mea! Aşteptam cu  o mare bucurie vacanţa cea mare pentru a merge la bunici! Atunci am învăţat de la bunicul - „moşul” - că credinţa în Dumezeu şi cinstea sunt preceptele de bază în trăirea noastră în această lume! Bunicul citise foarte mult şi nu odată îmi cita parabolele din Sfânta Biblie.
Era un om onest şi de multe ori îl însoţeam când făcea mici reparaţii în gospodărie (uluci de la gard desprinse etc.).
S-a bucurat de respectul enoriaşilor pe care îi stima, şi sunt convins că de cele mai multe ori sfaturile date le-au fost de folos în viaţă! Deşi a trecut prin Iadul temniţei comuniste, niciodată nu a dorit răzbunare! Şi în final, una dintre vorbele speciale ale lui Petre Ţuţea: „Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea”.

Sâmbătă, 18 noiembrie, a fost prezentat, la Biblioteca Județeană Argeș, albumul-document „Armeni în România”, al artistei Andreea Tănase. De zece ani, românca Andreea trăiește în buclă istoriile armenilor noștri. Este bucuria și cumva, într-un fel nedeslușit încă, este misiunea ei. A călătorit mult prin țară, a trecut și dincolo, în Republica Moldova, i-a vizitat pe armenii din Bulgaria și a călcat apăsat pe pământul străjuit de Ararat. A înregistrat interviuri peste interviuri - cu armenii care au ales să-și caute norocul pe alte continente, dar și cu cei întorși aici, pentru că nu le-a priit depărtarea. A salvat amintirile unor suflete cu chipuri și identități regăsite datorită fotografiilor ei. Andreea Tănase a continuat altfel poveștile din „Cartea șoaptelor”, mărturisind despre armenii începutului de secol 21.

9 andreea tanase02La prezentarea de la Biblioteca Județeană Argeș, i-a fost alături actrița și regizoarea Armine Vosganian, ea însăși, dincolo de rădăcina armenească, o căutătoare de adevăruri care, în general, nu se spun, fie pentru că dor prea tare, fie pentru că vremea lor întârzie mereu. Și-au deschis inima, au discutat cu cei prezenți, au răspuns la întrebări legate atât de trecutul recent al comunității, cât și de viitorul ei alunecos. Autoarea și-a realizat documentarea în perioada 2007-2010. A mărturisit însă că, dacă ar fi fost să demareze proiectul astăzi, cu siguranță că albumul ar fi arătat diferit de cum arată acum,  o diferență îngrijorătoare - jumătate din ce este n-ar mai fi fost. Și nu la fel, n-ar mai fi fost deloc.
Albumul te poartă printre armenii din Moldova - la Botoșani, Suceava, Iași, Roman, Târgu Ocna, Focșani și Galați, în Transilvania - la Gherla, Dumbrăveni, Frumoasa și Gheorgheni, la Constanța, Brăila, Pitești și București. Verticala Tainei - Biserica, ritul, celebrarea lui - obiceiurile intrate în rutină și în sânge, legendele și confesiunile despre întuneric, dar și despre pace și bucurie, arta în toate expresiile ei curgătoare sunt dovezile adunate de Andreea Tănase în album, cu o trudă duioasă, drăgăstoasă, aproape maternă, pentru care nu există răsplată. Pentru care există doar misiune.

Casa de Cultură a Studenților Pitești s-a clasat pe podium la Festivalul Național Studențesc de Satiră și Umor, organizat de Casa de Cultură a Studenților Târgu Mureș, în perioada 24 - 26 noiembrie.
În acest an, umorul a fost pe val la Festivalul Național Studențesc de Satiră și Umor din Târgu Mureș. Casa de Cultură a Studenților Pitești a fost reprezentată de grupul „Clubul Veseliei” (la concursul de interpretare, secţiunea moment satiric și umoristic, cu piesa „O altfel de vizită” şi la secțiunea de pantomimă) și Tiberiu Tănase (la concursul de creaţie - fotografie umoristică). Echipa CCS Pitești a câștigat locul III la secțiunea de creație - fotografie umoristică. Cea de-a XIX-a ediție a Festivalului Național Studențesc de Satiră și Umor a cuprins două secţiuni: una de interpretare şi una de creaţie. La ambele secțiuni CCS Pitești a avut o echipă participantă.

Pagina 1 din 151