...
  • joi, 19.07.2018
Publicitate
Slider

Goliciunea artistei sau golul artei

Slider

Slider

pflege
Slider

Slider

Slider

Slider
Autor: Cristian Vasile     Data: 02 decembrie 2010

Cum te-ai simţit Anis? Ţi-a fost frig? Ţi-a fost jenă? Te încălzeai sub biciuirea privirilor hulpave ale spectatorilor? Iradiai? Transpirai? Miroseai frumos? Eşti fericită?
Nu e prima dată când pe scena teatrului din Piteşti îşi joacă rolul o actriţă în pielea goală. A mai fost una în turneu. Tu, în concurs…
Goală, dar goală de tot, fără sutien, fără bikini, fără nimic altceva, nici măcar şnurul acela din şanţul dorsal al fetelor care evoluează la prăjină. Dar puteai, totuşi, să fluturi o capă în faţa acelui ceva nenumit, ca un toreador în arenă când întărâtă taurii. Aşa va fi dorit autorul piesei „Întoarcerea de acasă”, Ştefan Caraman, aşa a crezut că rupe gura târgului regizorul Vincius Tomescu, aşa a hotărât să nu cadă în anonimat conducerea teatrului „Arca – La Scena” din Bucureşti.
Bucură-te Anis Doroftei. Ai fost premiată într-un festival internaţional. Juriul te-a apreciat. Publicul masculin te sorbea din ochi. Doamnele? Am văzut una care, fără să-şi dea seama, începuse să se descheie la bluză… Se poate un succes mai mare?
Motivaţia premiului: „curajul şi neconformismul” de care ai dat dovadă. Alte dovezi nu mai erau necesare.
Nu premiul pentru cea mai bună actriţă, nici premiul special, nici marele premiu al festivalului. Ci unul şi mai grozav: premiul de popularitate! Adică exemplar! Adică cu îndemn de urmat!
Experimente? E plină lumea teatrelor de ele. O găselniţă preluată din ce în ce mai mult este cea a actorilor în pielea goală. Şi nu fără succes.
Ce ai putea să-ţi fi dorit mai mult, domnişoară? Mai este ceva dincolo de pielea goală? De sânii dezgoliţi? De sexul neacoperit?
Dar aceasta este artă? Sau altceva? Frumos e trupul de femeie tânără, mai ales când ea ştie să şi-l pună în valoare. Tulburate sunt sentimentele când făptura aceea este atât de aproape, dar nu poţi s-o atingi. Însă alta este emoţia decât cea estetică. Altei categorii de sentimente sau de instincte ţinteşte adresabilitatea.
Dar ce contează pentru publicul larg? El vine la spectacol să se recreeze, să se deconecteze, chiar să se refuleze. Se simte bine, nu stă să filozofeze de ce şi cum.
Fii fericită Anis! Fiţi fericite doamnelor şi domniţelor care faceţi nudism la lumina reflectoarelor cu cortina ridicată. Succesul este asigurat. Niciun bărbat nu e de piatră. Nicio inimă nu e de lemn. Prin niciun organ nu pulsează leşie de rufe sau bromură pentru marinari. Fericit îl faci pe domnul elev din internat, pe domnul student din cămin, pe domnul soldat din cazarmă. Şi chiar pe domnul pensionar care n-a mai văzut o femeie goală de pe vremea potopului. Şi nici nu şi-ar permite cu pensia lui de o oră într-un bar de noapte.
Artă pentru artă? Artă pentru ce?
(Prof. Marin Ioniţă)

Discuții