...
  • sâmbătă, 21.07.2018
Publicitate
Slider

Dezvăluiri de infarct din primul dosar în care a fost condamnată doctoriţa Săndulescu

Slider

Slider

pflege
Slider

Slider

Slider

Slider
Autor: Cristian Vasile     Data: 13 iulie 2014

# Iată de ce a fost posibil ca dosarul ”Pensionări pe şpagă” să se repete. La jumătatea lunii iunie, procurorii DNA Pitești le-au reținut pe șefa Serviciului de Expertiză a Capacității de Muncă din structura Casei Județene de Pensii şi Asigurări Sociale Argeș, Iulia Mihai, dar şi pe colega sa, doctoriţa Camelia Săndulescu. După o monitorizare de aproape un an (cel puţin în cazul doctoriţei Săndulescu), ambele au fost  acuzate pentru luare de mită într-un dosar privind suspiciuni de prejudiciere gravă a bugetului asigurărilor sociale. Dacă în cazul dr. Iulia Mihai nu se poate vorbi de o recidivă și un trecut compromiţător pentru același gen de fapte, doctoriţa Săndulescu, în schimb, are la activ o condamnare, pronunțată în 2001, la închisoare cu suspendare pentru primirea de foloase necuvenite.

Culmea e că angajatorul său, respectiv Casa de Pensii Argeș, a aflat abia acum că doctorița Camelia Săndulescu a mai fost condamnată, ba chiar și că aceasta ar fi făcut cunoștință cu arestul poliției în 1999, atunci când a fost reținută de Parchetul Argeș în urma unui flagrant realizat la cabinetul medical. Iată că, după 15 ani, doctorița Săndulescu recidivează și, conform DNA Pitești ” în perioada monitorizată 05.11.2013 – 23.01.2014, precum și în data de 13.02.2014, inculpata Săndulescu Camelia a primit sume de bani cuprinse între 100 şi 200 de lei, precum și alte foloase, săvârșind 484 de acte materiale ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată”. La fel de incredibil e și că în loc să fie îndepărtată din profesie (sau măcar din domeniul Expertizării Capacității de Muncă, cel în care a comis fapta pentru care s-a ales cu prima condamnare), doctorița în cauză a profesat, atenție, fără nicio întrerupere, la același loc de muncă, ba a ajuns și cadru didactic și  conducător de lucrări științifice la Universitatea de Stat din Pitești. Asta până în ziua de 12 iunie 2014, când a fost săltată cu mascații și parcată în arestul IPJ Argeș, unde se află și în prezent. După câteva săptămâni de documentare, am refăcut traiectul aproape incredibil al primului dosar al doctoriței Săndulescu, cel din intervalul 1999, când a fost arestată și până în 2001, când a fost condamnată la doi ani de închisoare cu suspendare pentru pretindere de foloase necuvenite. Veți vedea traseul sinuos, ca să nu-i spunem dubios, al acestui caz în instanțe, în ciuda unui dosar instrumentat ca la carte de procurorii de la acea vreme, chichițele de care s-a prevalat doctorița Săndulescu, precum și cine a ajutat-o să scape de cătușe. Concluzia amară? Atunci erau alte vremuri atât în justiție, cât și la Casa de Pensii. Mai direct spus, se putea.

Fosta şefă de la Casa de Pensii, Maria Cârlan, s-a făcut că nu ştie, la vremea respectivă, de condamnare  

Potrivit dosarului personal, dr. Camelia Săndulescu presta activitate în cadrul Serviciului de Expertiză Medicală Argeş încă din 23 octombrie 1995, ca medic specialist, iar din 2001, la scurt timp după ce a fost condamnată în primă instanță, la Tribunalul Argeș, chiar ca medic primar. Halucinant e că nici după ce  hotărârea  de condamnare a rămas definitivă, doctoriței Săndulescu nu i s-a suspendat raportul de muncă, rămânând, bine merci, pe același post din care a pretins foloase necuvenite. Acum, spre deosebire de anii 2000, conducerea Casei Judeţene de Pensii Argeş a procedat ca la carte și a decis imediat suspendarea raportului de muncă, atât în cazul doctoriţei Săndulescu, cât şi al colegei sale, Iulia Mihai, celălalt medic al comisiei de expertiză medicală arestat în dosarul pensionărilor pe şpagă. Conform atribuţiilor de serviciu, medicul Camelia Săndulescu participa în principal la evaluarea capacității de muncă în vederea stabilirii gradului de invaliditate, întocmea raportul de expertiză medicală a capacității de muncă și emitea decizia medicală asupra capacității de muncă. De asemenea, efectua revizuirea medicală a pensionarilor încadrați în grad de invaliditate la termenul stabilit și prelungea concediile medicale în condițiile legii. Cum spuneam, din anul 1995 şi până acum, în 2014, activitatea doctoriţei nu a avut deloc de suferit, deși în acest interval cazierul acesteia s-a încărcat cu o condamnare definitivă la doi ani de închisoare cu suspendare, cu o perioadă de încercare de patru ani. Cei de la Casa de Pensii susțin că instanţa nu a înştiinţat angajatorul de la acea vreme despre condamnare și despre activitatea infracțională a doctoriței și astfel a fost posibil ca madam Săndulescu să se întoarcă la locul faptei. De fapt, ce să se întoarcă? Să opereze în același loc al faptei, deoarece n-a fost suspendată nici măcar o secundă.  Incredibil, nu?

Filmul primului flagrant de șpagă

Ce s-a întâmplat atunci, în  anul 1999? În urma unui denunţ făcut de un pensionar în vârstă de 45 de ani, Ion Oprea din satul Dârmănești,  a fost organizat un flagrant de către Poliţie şi Parchet la cabinetul doctoriței Săndulescu. Iar sumele  descoperite asupra medicului erau unele imense pentru acea vreme: 1.100.000, pretinşi de la respectivul pensionar-denunţător, plus alte 5,4 milioane de lei şi 940 de dolari, găsiţi în cabinetul medical. Camelia Săndulescu a stat atunci 30 de zile în arest, timp în care a acuzat mai multe probleme medicale, crize de inimă şi de diabet, după care a fost eliberată. Iată cum relata presa locală din acea vreme circumstanțele care au condus la arestare: „Bărbatul, pensionat pe caz de boală, având gradul doi de invaliditate, a mers la doctoriţa Săndulescu pentru controlul anual de expertiză. După cum spunea omul (care suferea de silicoză, n.red) ca să îi rezolve dosarul, doctoriţa i-a pretins suma de 1.100.000 de lei. Mai mult, bărbatul spunea că acelaşi lucru s-a întâmplat şi anul trecut (1998, n.red) când a fost dat pe uşă afară de două ori şi nu a fost primit până nu a avut toţi banii, mai precis tot suma de 1.100.000 de lei. Poliţiştii Biroului Economic au sesizat imediat procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi, împreună, au realizat flagrantul. Procurorul Sandu Matache şi poliţiştii au aşteptat liniştiţi la coadă până ce Oprea Ion a intrat cu banii pe care era inscripţionat cuvântul „Mită“ şi dataţi „4 august”. În schimbul sumei de 1.100.000 de lei, doctoriţa i-a eliberat adeverinţa de reconfirmare a capacităţii de muncă pe perioada 4 august 1999 – 4 august 2000. Imediat după ce pensionarul a ieşit pe uşă, făcând semn că a dat banii, în biroul Cameliei Săndulescu au intrat procurorii. Luată prin surprindere, femeia a apucat să închidă un sertar al biroului, gest care n-a trecut neobservat de poliţişti. În sertarul cu pricina au fost găsiţi banii marcaţi, iar pe mâinile doctoriţei erau urme fine din substanţa fluorescentă. Într-un alt sertar şi în poşeta ei au mai fost găsiţi 5.400.000 de lei şi 940 de dolari. După ce, în primă fază, Camelia Săndulescu a încercat să nege că ar fi luat vreun ban, pusă în faţa probelor, a recunoscut că a luat banii de la pensionar. Asistenta doctoriţei arestate a avut şi ea câteva momente de panică pentru că 100.000 de lei din banii inscripţionaţi de poliţie au fost găsiţi la ea. De bună credinţă sau ajutată de inspiraţia de moment, femeia a spus că i-a primit împrumut de la şefa ei. Încă şocată de întâmplare, femeia era ieri la serviciu. Iată ce a avut de spus. „Şefa mea e credincioasă şi cumsecade. Ajută oamenii bolnavi şi săraci, cărora le dă bani şi lucruri. Pe mine să mă judece Dumnezeu, dacă am fost vinovată. Rolul meu este să fiu cuviincioasă şi să îmi fac meseria“, se arăta în materialul din „Curierul Zilei, publicat în urmă cu 15 ani, atunci când doctoriţa Camelia Săndulescu a fost arestată pentru luare de mită.

Eliberată din arest pe motiv de… inimă

O altă știre din aceeași perioadă relevă că, pe data de 23 august 1999, în timp ce se afla în stare de arest, doctoriţa Camelia Săndulescu a acuzat o criză cardiacă, motiv pentru care a fost dusă, sub escortă, la Spitalul Judeţean, unde a fost internată la Cardiologie. Pe 5 septembrie, după expirarea celor 30 de zile de arest preventiv, ea a fost eliberată. Revocarea măsurii de arest a fost făcută însă la recomandările medicilor legişti care au efectuat, la cererea procurorilor, după episodul din arest, o expertiză medico-legală. Verdictul acestora a fost că doctoriţa Săndulescu suferea, pe lângă problemele cu inima, şi de diabet. De aceea, cercetările penale au continuat cu ea în stare de libertate pentru a-i permite să se trateze într-o clinică de specialitate.

Curtea de Apel o întoarce ca la… Pitești. Mita e îndulcită în foloase necuvenite

Prin rechizitoriul din 27 decembrie 1999, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis-o în judecată pe inculpata Săndulescu Camelia, iar apoi instanța de fond a condamnat-o la 4 ani de închisoare cu suspendare. Însă prin decizia penală nr 59/A, din 6 martie 2001, Curtea de Apel Pitești, Secţia Penală, a admis apelul declarat de inculpata Săndulescu Camelia împotriva sentinţei penale din 21 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, pe care a desfiinţat-o în parte. În sensul că în baza articolului 334 din Codul de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei, din articolul 254 al Codului penal în articolul 256, în baza căreia a fost condamnată la doar 2 ani închisoare cu suspendare. În temeiul articolului 81 cp s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a fixat un termen de încercare de 4 ani. Instanţa de apel a considerat că inculpata Săndulescu Camelia, în calitate de medic expert în cadrul serviciului de expertiză medicală de pe lângă Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Argeş, a primit de la denunţătorul Oprea Ion suma de 1.100.000 lei în ziua de 4 august 1999, după ce aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, respectiv după ce a întocmit, la data de 22 iulie 1999, documentul medical intitulat  „Concluziile expertizei medicale de revizuire act cu valoare de decizie medicală generatoare de drepturi băneşti”. Faţă de această situaţie, justiţia a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzute şi pedepsite de articolul 256, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată de Tribunalul Argeş ca instanţă de fond. 

Procuroarea Doina Anghel avea dreptate! Parchetul a făcut recurs, considerând că doctorița a fost… albită și încadrarea faptei greșită

Numai că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti nu a fost mulțumit, pe bună dreptate, și a făcut recurs împotriva sentinţei penale pronunţate. Cităm: “Criticăm decizia penală din nr 59-A, din 6 martie 2001, a Curţii de Apel Piteşti ca fiind nelegală şi netemeinică deoarece faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică”, se arată în recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, semnat de procurorul  Doina  Anghel. În speţă, potrivit probelor administrate dar contrar punctului de vedere reţinut de instanţa de apel, rezultă că inculpata a pretins bani pentru ca, în calitatea sa de medic specialist, cu ocazia reexaminării medicale a numitului Oprea Ion, să îi menţină acestuia grupa doi de invaliditate cu ocazia revizuirii ce trebuia să aibă loc la 19 iulie 1999. Pretinzându-i bani, inculpata l-a amânat pe bolnav pentru datele de 2 august 1999 şi apoi pe 4 august 1999, când a primit suma de 1.100.000 lei. Din materialul probator al cauzei se constată următoarele: denunţătorul Oprea Ion, angajat ca electrician la SC Automobile Dacia a fost pensionat medical potrivit deciziei nr. 300 din 23 iulie 1998, emisă de Comisia de Expertiză Medicală şi a fost încadrat în gradul doi de invaliditate având ca termen de revizuire data de 19 iulie 1999. În ziua de 19 iulie 1999, Oprea Ion s-a prezentat la Comisia de Expertiză Medicală, unde a fost primit de inculpată dar aceasta nu i-a eliberat noua decizie, reprogramându-l pentru data de 1 august 1999. Constatând că 1 august era o zi de duminică, denunţătorul a revenit la cabinetul inculpatei în ziua de 2 august 1999, însoţit de martorul Paraschiv Ion, căruia i-a relatat că inculpata i-a cerut bani pentru a-i prelungi decizia de pensionare cu încă un an şi menţinerea gradului doi de invaliditate. Întrucât denunţătorul a fost reprogramat pentru data de 4 august, deoarece nu a avut banii, asupra sa, acesta s-a împrumutat de la numitul Paraschiv Ion cu suma de 1.100.000 lei. Cu banii primiţi, denunţătorul a sesizat organele de Poliţie şi Parchetul, prilej cu care organizându-i flagrantul s-a procedat la capcanarea celor 11 bacnote de câte 100.000 de lei, în sensul că s-a scris pe ele cuvântul  “mită” cu substanţă fluorescentă, precum şi data de 4 august 1999. Bancnotele astfel capcanate au fost înmânate denunţătorului care a primit şi un reportofon, mergând apoi la cabinetul inculpatei căreia i-a dat, iar aceasta a primit suma de 1.100.000 lei. Banii au fost găsiţi de echipajul de poliţie şi de procuror în sertarul biroului, mai puţin  o bancnotă de 100.000, care a fost găsită în geanta asistentei medicale Rabău Adela. Aceasta o primise de la inculpată, cu titlul de împrumut în ziua respectivă. Fiind verificată cu lampa fluorescentă, s-a constatat că şi pe bancnota respectivă era inscripţionat cuvântul „mită” şi data de 4 august 1999.  Cum luarea de mită este o infracţiune instantanee, ea se comite în momentul predării banilor. Faţă de împrejurările de fapt stabilite, instanţa de apel trebuia să constate ca fiind corectă încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond pentru că infracţiunea de luare de mită s-a consumat la data de 19 iulie 1999, reprezentând momentul când inculpata Săndulescu Camelia a pretins o sumă de bani numitului Oprea Ion pentru a-i prelungi decizia de pensionare. Pentru motivele arătate solicităm admiterea recursului declarat iar în temeiul art 385/9 pct 7 c.p.p casarea deciziei penale nr 59/A din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti iar pe fond respingerea apelului inculpatei Săndulescu Camelia şi menţinerea sentinţei penale nr 226/21 septembrie 2000 a Tribunalului Argeş.” 
Logică cristal, din punct de vedere juridic. Ca să nu mai vorbim de materialul probator, încununat de flagrant, în urma căruia și pedeapsa de 4 ani cu suspendare poate fi considerată ca una blândă pentru ce făcuse doctorița Săndulescu. Să nu uităm că în momentul flagrantului i s-au mai descoperit în birou suma de 940 dolari și cea de 5.400.000 lei, pe lângă cea de 1.100.000 lei inscripționată cu mită. 

„Nu recunosc fapta care mi se impută şi apreciez că este vorba despre o înscenare!!!”

Culmea, nici doctorița Săndulescu nu a fost mulțumită de decizia Curții de Apel. A cerut achitarea, formulând recurs la Curtea Supremă de Justiție. Iar în motivarea recursului, Camelia Săndulescu a criticat în termeni duri modalitatea de organizare a flagrantului de către anchetatori, modul în care aceștia au instrumentat cazul și faptul că la dosar nu au existat declarații de martori care ar fi putut-o incrimina.  „Nu recunosc fapta care mi se impută şi apreciez că este vorba despre o înscenare!!!”, a susținut inculpata în motivarea recursului său, continuând prin a-i ataca pe anchetatori dar și pe magistrații care au condamnat-o. “Decizia este contrară legii. Procedura flagrantului delict este lovită de nulitate absolută. Organele de urmărire penală l-au determinat pe denunţător să comită o faptă împotriva legii penale în scopul obţinerii de probe, încălcând codul de procedură penală” și  “Decizia se întemeiază pe o eroare gravă de fapt. În ceea ce mă priveşte, nu îi indicasem lui Oprea Ioan cât trebuie să-mi plătească, evident acesta nu avea de unde să ştie cât să îi ceară lui Paraschiv împrumut, fiind greu de crezut că, aşa cum pretinde, ar fi aflat acest lucru de la pacienţii aflaţi în sala de aşteptare ceea ce, evident, presupunea ca tarifarea serviciilor prestate de subsemnata în cadrul atribuţiilor de serviciu să fi fost de notorietate, aserţiune nesusţinută de nimeni şi cu atât mai puţin dovedită”.
Ofensivă din cale afară, inculpata Săndulescu îi mai acuză pe procurori că trebuiau să dea dovadă de rezervă şi circumspecţie,  întrucât, „Oprea Ioan, din exces de zel, îşi permite să furnizeze organului de urmărire penală amănunte care nu apar pe înregistrările magnetice. Nu apare astfel presupusa replică introductivă a denunţătorului: ”Doamnă, v-am adus banii pe care mi i-ați pretins” şi nici pretinsa mea întrebare ”Aţi cinstit-o şi pe doamna secretară?” În considerarea realizării finalităţii urmărite, denunţătorului i s-a asigurat tot arsenalul necesar, bacnotele ce urmau a-mi fi înmânate şi ulterior găsite asupra mea fiind capcanate chimic şi inscripţionate. Este evident că reuşita deplină a flagrantului presupunea ca banii să fie găsiţi asupra mea şi identificată totodată prezenţa prafului fluorescent pe mâinile mele, situaţie în care nu ar mai fi subzistat niciun dubiu asupra conduitei infracţionale a subsemnatei. Oare ce s-a întâmplat în realitate? Suma de bani incriminatoare a fost găsită nu asupra mea, ci în sertarul biroului, privitor la care s-a stabilit că era permanent deschis iar pe mâinile mele nu a fost identificată nicio urmă de praf florescent. Concluzia logică care se impunea într-o atare situaţie nu putea fi decât una singură şi anume că banii au ajuns acolo unde au fost găsiţi nu puşi de mine, ci de denunţător care, aşa cum rezultă din declaraţiile martorei Răban Adela, a avut şi timpul material necesar şi posibilitatea să o facă. (…) Nu le-am atins, nu am avut niciun contact material cu ele şi, drept urmare, susţinerea denunţătorului nu corespunde realităţii. Făcând abstracţie de procedeul josnic şi în afara legii la care au înţeles să recurgă organul de urmărire penală, este revoltător modul în care urmare a unei analize superficiale au considerat ca pe deplin dovedită vinovăţia subsemnatei”.
În continuare, aceasta s-a apărat spunând că  amânarea pacientului a fost impusă de efectuarea unor analize și a dorit să sublinieze lipsa de suport a pretinderii banilor. Doctorița Săndulescu îl învinuiește pe denunțător de rea credinţă pentru că i-a atribuit o acţiune pe care nu a săvârşit-o, nu există nicio justificare pentru acceptarea ca veridice a susţinerilor acestuia. De asemenea, doctorița mai atrage atenția că, înainte de a o condamna, se impunea ca instanța să ia în  considerare profilul moral şi profesionalismul său și aduce ca probă la dosar diploma de doctor în medicină și caracterizarea de la facultate, din perioada când era doctorand. Cităm din nou: ”Urmare a unor eforturi susţinute şi animată fiind de dragostea şi devotamentul faţă de profesie mi-am susţinut teza de doctorat şi am obţinut titlul de doctor în medicină. Cele arătate constituie tot atâtea raţiuni care converg în a demonstra nevinovăţia mea, îndreptăţindu-mă să solicit să admiteţi prezentul recurs în termenii în care este formulat şi şi să dispuneţi achitarea subsemnatei”.
Finalul? Curtea Supremă de Justiţie pe atunci,  Secţia Penală, în şedinţa publică din 30 ianuarie 2002, a respins recursul formulat. Atât de către doctorița Săndulescu, cât și de Parchet.

A scăpat atunci…! Pe unde mai scoate cămaşa acum?

Morala e simplă. Medicul și doctorul în medicină Camelia Săndulescu s-a dovedit atât de neprihănită, încât peste 15 ani a comis-o din nou. Și a avut parte tot de flagrant și de mediatizarea de rigoare, demne de un star. Să vedem pe unde mai scoate cămașa acum! Și spunem asta fiindcă ”484 de acte materiale ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată”, de care o acuză DNA Pitești, înseamnă în traducere liberă că doctorița a luat șpagă de trei ori pe zi în intervalul de aproximativ trei luni, cât a fost monitorizată de Anticorupție. Iar acum, față de operațiunea Parchetului din 1999, putem fi siguri de două lucruri: unu, că DNA are nu doar martori, ci și tehnică audio-video de înregistrare super performată și, doi, nici instanțele nu mai sunt atât de sensibile la… doctorate, ca pe vremuri.
Material realizat de Alina Crângeanu

Discuții