...
  • duminică, 22.07.2018
Publicitate
Slider

Actriţa Luminiţa Borta: „La mine în suflet e TEATRU, TEATRU, TEATRU” (I)

Slider

Slider

pflege
Slider

Slider

Slider

Slider
Autor: Prof. Marin Ioniţă     Data: 12 ianuarie 2017

# Convorbiri neconvenţionale

# De la sublim la abjecţie nu e decât un pas! L-ai făcut! În ochii lumii! Fără mască! Pentru prima dată la Piteşti! Nu te-a pus la stâlp după  săvârşirea faptei. Te-au aplaudat, admirat, elogiat… Cum te simţi după căderea cortinei?
– Spectacolul „Medeea” de Nina Mazur reprezintă una dintre cele mai importante provocări pe care le-am înfruntat în cariera mea de până acum.

E o provocare pe care mi-am dorit să o depășesc sub toate aspectele, de câţiva ani am textul, am lucrat mult pentru spectacol, fiind și regizoare și scenograf, am făcut și adaptarea textului și muncă de pedagogie cu partenerii mei, David și Albert (copiii) și adolescenții pasionați de teatru, Andrei Barbu, Cătălina Corbu, Elena Ion, Lavinia Ghiorghe, Alexandra Opriș și Larisa Voiculescu.
# Cum ai putut să te îndrăgosteşti, cu patimă, încă o dată, la vârsta când ai fată mare de măritat? Ai trăit momentul? Ai mimat? Te-ai prefăcut şi doar atât?
– Momentul în care se petrece acțiunea pe care o prezentăm în spectacol este cel în care Medeea și Iason s-au refugiat în Corint, Iason a părăsit-o pe Medeea, devenind soțul prințesei Glauke, iar Medeea suferă, realizând că toate sacrificiile pe care le-a făcut pentru iubire au fost zadarnice. Câte astfel de Medei, câte astfel de femei părăsite la vârsta când nu o mai pot lua de la capăt nu întâlnim în toată lumea?

„Fiecare artist are puterea de a-și ține viața personală într-un fel de «capsulă» a bunului simț”

# Asta vreau să ştiu de la tine, cum e cu această dedublare a actorului? Nu vorbesc de cel care îmbracă pielea personajului, care îi imită poza. Mă gândesc la actorul care trăieşte identitatea personajului până în ultima celulă a fiinţei. Ai reuşit?
– De fapt nu este vorba despre o mască; eu trăiesc (cu fiecare celulă din corpul meu, cu fiecare fir de îndumnezeire al sufletului meu, cu tot adevărul pe care îl iau din studiul serios al textului) tot ceea ce rezultă din situația și din gândul primordial al realizării spectacolului.   
# Şi cum ai putut să te smulgi din atâtea existenţe trăite pe scenă şi să rămâi în esenţa ta, cea care eşti, cu toate ale tale?
– Fiecare artist (din orice domeniu artistic) are puterea de a-și ține viața personală într-un fel de „capsulă” a bunului simț. Oricât de mult îmi iubesc profesia, oricât de mult lucrez și în afara repetițiilor, am ținut să am o viață normală, în primul rând ca mamă și soție…
# Labirintul. Nu te rătăceşti? Taurul mitologic. Îl mai stăpâneşti? Magia, puterile oculte, încă le mai foloseşti? Dezrădăcinată, dezbrăcată de toate acestea şi vulnerabilă, actriţa în viaţa particulară? Zgribulită în ploaie, cu lacrimi când toacă ceapă, cu gripe, cu depresii, cu tot ce este omenesc?
– Eu visez replici din spectacole, de multe ori gândurile mă duc spre ce am de făcut la repetiție, chiar dacă ar trebui să mă concentrez pe viață, așa cum e. La mine în suflet e TEATRU, TEATRU, TEATRU.     

Discuții