# Declară vicepreşedintele PNL, Theodor Nicolescu. Vicepreşedintele PNL Argeş, Theodor Nicolescu, a realizat o analiză politică de substanţă, pe marginea nou înfiinţatei Uniuni Social Liberale. Uzând de rigoarea specifică unui avocat, el face o radiografie pragmatică a condiţiilor în care s-a realizat această construcţie politică, menţionând plusurile, dar şi minusurile sale, explicând totodată şi beneficiile care rezultă după ce se pune totul în balanţă. Iată cum stau lucrurile în opinia vicepreşedintelui liberal: „De ceva vreme, mai ales dinspre susţinătorii PDL, se aud diverse afirmaţii cu privire la pretinsa eroare a PNL de a participa în Uniunea Social Liberală. Un lucru este clar, scopul Uniunii este unul pertinent şi necesar: înlăturarea guvernării dezastruoase Băsescu-Boc-Udrea şi instaurarea unei guvernări capabile să repare erorile fundamentale ale actualei guvernări. Este un scop la care subscriu aproximativ 90% dintre cetăţenii României. În ceea ce priveşte atitudinea PDL faţă de Uniune, prima întrebare pe care ar pune-o un om raţional ar fi: de ce-i interesează pe cei de la PDL că PNL face „greşeli”? Dacă ar fi aşa cum spun ei, nu ar trebui să se bucure că vor câştiga electoral de pe urma acestor „greşeli”? A doua întrebare ar fi: de când PDL (care a încercat destructurarea PNL) este interesat de „salvarea” PNL? Realitatea este dureroasă pentru PDL: înfiinţarea Uniunii transformă şansele lor de a fi la guvernare după următoarele alegeri parlamentare într-unele infime. Matematica este necruţătoare: în momentul său de apogeu (anul 2008), PDL a obţinut 33% din voturi. Este normal ca acest rezultat să nu mai fie atins după guvernarea dezastruoasă Băsescu – Boc – Udrea; din contră, procentele partidului de guvernământ scad dramatic. UNPR este un partid care nu depăşeşte 1% în niciun sondaj, deci nu are şanse să acceadă în Parlament. UDMR nu poate obţine mai mult de 7% şi pe deasupra este un partid pragmatic, partid care are un obiectiv clar: rămânerea la guvernare, indiferent de parteneri. Iată cum, PDL nu mai poate strânge suficiente voturi pentru a se apropia măcar de majoritatea parlamentară necesară susţinerii unui Guvern. De fapt, aceasta este marea lor durere: sperau o alianţă postelectorală cu PNL sau cu PSD, alianţă imposibilă în condiţiile existenţei USL. Ca să le agravez teama, le reamintesc celor de la PDL că de câte ori PNL a participat la o construcţie politică, aceasta a ajuns la guvernare (1996 – CDR, 2004 – Alianţa D.A.). Pe de altă parte, electoratul PNL trebuie să înţeleagă că orice alianţă politică presupune compromisuri. Pentru a atinge scopul îndepărtării unei guvernări complet ineficiente, nu exista o altă soluţie. PNL nu putea obţine singur guvernarea şi trebuia să încheie o alianţă fie cu PDL, fie cu PSD. Din punct de vedere doctrinar, niciuna dintre variante nu era perfectă: PDL este un partid fără doctrină (fost partid de stânga – Traian Băsescu a câştigat pe 19.05.2001 preşedinţia PD cu moţiunea „România puternică – România social-democrată), partid care îşi schimbă principiile conform intereselor de moment, aşa cum o demonstrează chiar actul său de guvernare; PSD este un partid de stânga, adversar politic de durată al PNL. Din punct de vedere al moralităţii acestor două partide politice, nu există mari diferenţe. Dacă cineva are argumente prin care să-mi demonstreze că Elena Udrea, Falcă şi alţi baroni PDL sunt mai buni sau mai frecventabili decât Marian Oprişan sau alţi membri PSD, le-aş aştepta cu mare interes. În fine, diferenţa decisivă între PDL şi PSD este dată de calitatea actului de guvernare. Oricât de partizană ar fi opinia noastră, a compara eficienţa guvernamentală a PSD cu cea a PDL este ca şi cum am compara un absolvent de facultate cu un analfabet. În aceste condiţii, fără a renunţa la principiile noastre, pentru a îndrepta România pe un drum ascendent, PNL nu avea altă soluţie decât aceea de a se alia cu PSD”. (M.B.)
0 Comentarii